L'alberu de Natale de mi' moie


Ma digu io: - Pò stà che al'età nostra
ancora ciai 'ste fregne 'nte la testa? -
Ma lia ch'intigna: - E fame 'st'alberelo
si no el Natale ... nù me pare belo!

Qualcosa da tacàce ce l'avemu ...
cuscì nun ce spendemu guasi gnente,
e vede 'npò de dà 'na guardatina
in te qul scatuló giù la cantina ...

un pò de pale vechie ce dev'esse,
speriamu che nun s'ene rote tute ...
vedrai che qualchiduna sarà bona. -
- Saràne rote fiola ... e 'na madona! -

- E dai! Nun cuminciamu a fà i sgarbati,
cumincia a falu adessu che ciai tempo,
si no dopu magnatu ... cel zaprò?!
Sempre dietru a qul cachio de paló!

Cuscì pé nù sentime più 'sta borcia
ho sburbutatu qualche parulina
che si per casu me sentiva lia
arcuminciava cù la litania.

E zitu zitu, propio contru voia
ho datu n'inciafata a 'st'alberelo
che ciavrò mestu manco 'na mez'ora
e capiré cus'è scapatu fòra!

Le candeline che nun se 'cendeva
e pò era tutu stortu e scapeciatu,
quant'era brutu! Roba da nun crede!
E chiamu a lia perché 'l venisse a vede.

Ha datu 'na guardata seria seria
cù i ochi grici e cù la boca brencia,
pò subitu ce fa 'na risatina
cù 'na smurfieta ... a culo de galina.

Quante me n'avrà dite, nun vel digu:
- Se vedrà che l'hai fatu per dispetu! -
E pò me dice, 'ncora più rabita:
- Nun vedi che la ponta nù sta drita?! -

- Alora dime te cus'ho da fà
si quela pende sempre per l'ingiù! -
- Se sà che nun ce sta ... possi rabite,
cun qule dó paline rincignite!!! -


Leonardo Mazzanti - Inedita