“A vulesse bè nun costa un boco, gnente!”
Amichi
carissimi, écheme qua. So Sandrì (quelo a destra ntéla
foto qui soto),
fratelo de Saurì (quelo a sinistra), fioli de Nazarè
(che el vedé qui a sinistra che ve saluta a tuti).
Legéle bè, ste puesie de Nazarè, metéce el zentimento che ce vòle, penzé a cusa ciaveva 'ntel core babo quantu le scriveva, penzé che l'ha scrite per niantri, rilegéle n'antra volta e po n'antra ancora, finché le parole messe ugnuna al posto suo, le cadenze, i apostrufi, i acènti, le batute, le rime nun diventa tuta na musiga meraviiosa, piena de storia, de bè, de sustanza e d'amore. E quantu ve stacheré dal zito ve sentiré meio (e ve curgeré che 'l tempu è vulato).
E ricurdéve sempre, come diceva lu a tuta la
gente, che “A vulesse bè nun costa un boco, gnente!” Sandro |
Sté pagine dedicate a Nazarè ène 'n umagiu a 'n padre e a 'n pueta sparito tropu presto