Umberto Emili (Umbertì)

i pueti de anconanostra


 

Fa' che artorni dumà'

 

O Ancona mia

Te vardu sopru 'n barchetu

quantu vagu via pr' andà' a fadigà'.

E' 'ncora note,

el faru sopru el Gardetu fa l'uchietu

me dice: “Ce 'rvedemi dumà'?”

Te vardu finu a quantu te possu vedé',

po' cul core in pace armanu dapermé

solu cu 'na muchia de penzieri.

Me sembra de sintì' a parlà' dô vechieti

cuscì cume piace a me, cume cià fatu mama,

n'el zò di' perché… me viè voja de urlà:

Ceriagu! Nazarè!

Parlé ancora 'n po' de lia.

O Ancona mia…

iu so' fjolu tuu, Te mama mia,

el mare me porta luntanu,

è sempre note quantu pianu pianu artornu

pïnu de nustalgia

e t'arivedu cuverta d'aranció'.

El tempu de un bagì', un bagì' solu però,

el faru me fa l'uchietu, el vardu…

j fagu marameu cume Pinuchietu

e giù de novu a inzzugnà'.

Madunina del Dômu…

Te pregu,

fa' che artorni dumà'.

 


torna all'indice del poeta

torna all'indice generale dei poeti